Europolis

MOLDOVA URBANĂ SE RUPE ÎN DOUĂ: orase care atrag investitii si orase care administreaza declinul
***************
Dezvoltarea unei tari nu se masoara nici dupa capitala, unde se concentreaza natural banii, institutiile si oportunitatile, nici dupa satele marginalizate, unde declinul are cauze vechi si structurale.
Testul real este in orasele mici si mijlocii.
Datele arata o diferenta foarte clara: unele orase pierd populatie, dar castiga economie. Altele pierd simultan oameni, angajati si cifra de afaceri.
Exemplele sunt relevante:
Tvardița a pierdut 35,4% din populatie intre 2014 si 2024, dar numarul de angajati a crescut cu 153,6%, iar cifra de afaceri reala cu 232,6%. Bucovat a pierdut 33,5% din populatie, dar are +48,3% angajati si +189,1% cifra de afaceri reala. Cainari a pierdut 43,9% din populatie, dar are +32,9% angajati si +122,7% cifra de afaceri reala.
Aceasta arata un lucru important: DECLINUL DEMOGRAFIC NU ÎNSEAMNĂ OBLIGATOR ȘI DECLIN ECONOMIC. Daca mai exista companii, investitii, infrastructura si pozitionare economica, un oras mic poate ramane relevant.
La polul opus sunt orase mici unde declinul este deja economic, nu doar demografic. Stefan Voda are -23,2% populatie, -5,5% angajati si -8,0% cifra de afaceri reala. Calarasi are -12,4% populatie, -11,9% angajati si -16,7% cifra de afaceri reala. Rezina are -15,0% populatie, -10,1% angajati si -34,4% cifra de afaceri reala. Soldanesti are -18,5% populatie, -26,7% angajati si -21,6% cifra de afaceri reala. Cantemir are -22,6% populatie, -6,3% angajati si -65,8% cifra de afaceri reala.
Aceasta nu mai este doar o problema administrativa. Este o problema de competitivitate locala.
MOLDOVA ARE NEVOIE DE O AGENDĂ MAI PRO-ACTIVĂ PENTRU ORAȘELE MICI ȘI MIJLOCII: terenuri pregatite pentru investitori, infrastructura economica, sprijin pentru companiile locale, conectare la lanturi valorice si proiecte urbane care cresc atractivitatea orasului.
Nu toate orasele pot creste la fel. Dar fiecare oras serios trebuie sa stie clar pe ce mizeaza: industrie, agroprocesare, logistica, servicii, turism sau altceva.
Fara aceasta claritate, unele orase vor continua sa administreze declinul. Cu o abordare corecta, altele pot deveni platforme locale reale pentru investitii, locuri de munca si crestere.

Ne-am obisnuit sa spunem: "Chisinaul si RESTUL Moldovei" sau “Chisinaul si PUSTIUL Basarabean”…
De aceea, mult-discutata reforma administrativ-teritoriala nu trebuie sa fie doar despre cate raioane si primarii raman pe harta si cine cu cine se uneste, caci oriucm toata zona din afara Chisinaului risca sa ramana in continuare "RESTUL" si "PUSTIUL"...
Miza principala trebuie sa fie
"CUM FACEM REFORMA ADMINISTRATIV-TERITORIALA IN ASA MOD, INCAT ACEASTA SA ACCELEREZE CRESTEREA ECONOMICA A "RESTULUI"?
# Poate reforma crea orase regioanle mai puternice? Cum?
# Poate refroma consolida orase - poli microregionali? Cum?
# Poate refroma aduce investitii, cadre si locuri de munca in provincie? Cum?
Aici trebuie sa fie dezbaterile reale si cautate SOLUTII "MAGICE"... pentru ca asemenea solutii ar putea chiar sa existe!
Evident, Moldova are nevoie de un Chisinau si mai puternic (care azi, cu parere de rau, cedeaza la competitivitate economica inclusiv unor centre judetene din Romania), dar si de un "RESTUL" care incepe sa revina la viata.
Pentru ca Moldova va creste doar atunci cand RESTUL va incepe sa produca mai multa valoare. Iar soarta RESTULUI va fi influentata mult de modul in care se va implementa reforma administrativ-teritoriala....

Moldova are multi primari buni. Oameni care se zbat, construiesc si incearca sa miste localitatile lor inainte.
Unul dintre ei este Leonid Boaghi, primarul satului Sireti, Straseni - dupa parerea mea, un reprezentant ”model” al noii generatii de lideri locali: pragmatici, ambitiosi si orientati spre rezultate.
Sireti a investit mult in infrastructura. Satul trebuia sa iasa din starea de ”decadere profunda”.... Si primarul reuseste in aceasta ambitie. Insa: acum urmeaza etapa cea mai grea si mai importanta: dezvoltarea economica.
Marea intrebare este simpla: cum sa transformam apropierea de Chisinau dintr-o presiune intr-un avantaj? Pentru ca azi Chisinaul atrage oameni, afaceri si resurse din Sireti - fara a da nimic inapoi. Totusi - cum spune primarul - aceasta relatie poate fi inversata. Daca se actioneaza inteligent.
Am facut un mic exercitiu de benchmarking: cu ce comune similare trebuie sa se compare Siretiul si de la cine poate invata?
Datele arata clar: Sireti nu porneste de pe primul loc. Dar tocmai aici este oportunitatea.
Daca Mereni, Magdacesti, Ghidighici sau Cosnita pot genera mai multa activitate economica, atunci si Sireti poate creste accelerat — prin investitii, antreprenoriat local, terenuri pregatite, servicii mai bune si o administratie care gandeste economic.
Ambitia este corecta: in urmatorii 10 ani, Sireti sa devina una dintre cele mai puternice comune economice din Moldova.
Nu este doar o comparatie. Este un punct de pornire.

Exista in Moldova un sat mai "specific" - Costesti, r-nul Ialoveni.
O localitate antreprenoriala, individualista si puternic orientata spre bani. Asa a fost traditional: inca din perioada sovietica i se spunea sat "de speculanti".
Astazi, fara statut administrativ special, Costesti depaseste economic peste o treime dintre orasele-centre raionale ale Moldovei.
Este, de facto, "capitala tarii" la struguri de masa:
# circa 3.000 ha de plantatii
# peste 80 de frigidere industriale (cea mai mare densitate din Europa de Sud-Est!)
# peste 60% din exporturile Moldovei la struguri de masa. Firmele din Costesti integreaza productia din sudul tarii si exporta atat spre UE, cat si spre Federatia Rusa.
Tot aici, doi integratori apicoli asigura peste 30% din exporturile de miere ale Moldovei.
La cifra de afaceri, Costesti depaseste o treime dintre centrele raionale. La profit - peste jumatate. La populatie - 11 din 32.
Singura dimensiune unde orasele mai pastreaza avantajul este ocuparea formala. Dar si aici exista o nuanta: multi costesteni lucreaza in Chisinau, iar in localitate deja nu mai ajung oameni pentru locuri de munca platite peste media nationala.
Din acest an, Costesti aduce lucratori din Bangladesh. Iar din toamna vor fi testati primii roboti umanoizi pentru recoltarea robotizata a strugurilor de masa.
Concluzia este simpla: o comuna fara statut urban si fara competente administrative de raion este mai puternica economic decat o treime dintre centrele raionale si mai profitabila decat peste jumatate dintre ele.

Exista in Moldova zeci de localitati care au acelasi avantaj competitiv: amplasarea pe un traseu national, la o distanta de 20-30 km de Chisinau.
Insa: foarte putine au reusit pana acum sa il transforme in crestere economica - firme, investitii, locuri de munca, cifra de afaceri, profit.
Satul Magdacesti din raionul Criuleni - este un studiu de caz.
Intre 2019 si 2024, cifra de afaceri a economiei locale a satului Magdacesti a crescut de la 30 mln euro la 110 mln euro - de peste 3 ori.
Numarul de salariati a crescut cu 59%, iar numarul de intreprinderi active - cu 46%.
Profitul net al economiei locale a crescut de la 1,2 mln euro la 13 mln euro - de aproape 11 ori.
Important este ca cresterea economica a Magdacestiului nu a depins de o singura companie.
Sunt peste 100 de firme in satul Magdacesti, iar economia sta pe mai multi piloni, inclusiv cateva companii relativ mari:
SRL Blue Shark — procesare peste
SRL Molinart Grup — industrie metalica
SRL Ocean Fish — comert angro
SRL Fani — comert angro alimentar
SRL Avicol-Isi Farm — avicultura
SRL Hydrosystems ML — comert cu echipamente
SRL Betty Company — comert angro
SRL Soltan Construct — constructii
Aici este lectia de politica publica: cresterea nu a venit din umflarea unui singur ”campion”, ci din mai multe surse care au lucrat in paralel - firme existente care s-au extins, firme noi care au aparut, sectoare care s-au consolidat simultan. Aceasta este o economie rezilienta, nu una expusa la un singur risc.
Ramane insa o intrebare deschisa si onesta. Populatia a scazut cu circa 11% fata de 2014. Economia creste, dar oamenii continua sa plece atunci cand lipsesc serviciile, locuirea accesibila si perspectiva de a ramane. Cresterea economica nu se converteste automat in dezvoltare comunitara.
De aici, directia urmatoare este clara. Nu mai este vorba despre cifra de afaceri sau profit — acelea deja exista. Este vorba despre ce urmeaza: locuri de munca bune, servicii, infrastructura si o comunitate care are motive sa ramana.
Si aceasta este, poate, cea mai importanta lectie a Magdacestiului pentru intreaga tara: dezvoltarea economica este conditia necesara - dar nu si suficienta.

Balti ramane al doilea oras al tarii.
Dar intrebarea reala este alta: poate fi Balti si al doilea motor de dezvoltare al Moldovei?
Datele arata un dezechilibru care nu doar exista, dar se adanceste.
Chisinau are de 7,6 ori mai multa populatie decat Balti, dar economia capitalei este de 17,5 ori mai mare.
Diferenta economica este mult mai severa decat diferenta demografica.
In 2024, Chisinau concentra 29,9% din populatia tarii, dar 74,5% din cifra de afaceri. Balti — doar 3,9% din populatie si 4,3% din economie.
Evolutia este si mai relevanta. Intre 2019 si 2024, economia Chisinaului a crescut de la 281,6 la 490,5 mld. lei, adica cu circa 74%. Economia Baltiului a crescut de la 19,5 la 28,0 mld. lei, adica cu circa 44%.
Cu alte cuvinte, ambele orase cresc, dar cresc cu viteze diferite. Capitala se distanteaza mai repede decat reuseste Baltiul sa recupereze.
Raportul economic Chisinau/Balti a urcat de la 14,5x la 17,5x. Ponderea Baltiului in economia nationala a scazut de la 5% la 4,3%. Deci Balti creste in valoare absoluta, dar pierde greutate in economia tarii.
Aceasta este cea mai importanta concluzie: problema nu este stagnarea Baltiului, ci ritmul insuficient de crestere in raport cu Chisinaul.
Paradoxul este ca directia corecta a fost deja asumata.
Acum cativa ani a fost aprobat Programul National de dezvoltare a municipiului Balti in calitate de pol national de dezvoltare.
Portofoliul de proiecte este destul de puternic:
# modernizarea urbanistică a centrului civic al orasului (zona pietonală Independenței/Piața Vasile Alecsandri)
# regenerarea zonei ”Caiac-Canoe”
# proiectul ”Balti Arena”
# noua statie regionala de epurare,
# rebilitarea drumurilor locale (azi - cca 1/2 din strazi nici macar nu sunt asfaltate!)
# relansarea Aeroportului International Balti-Leadoveni
# proectul ”NORTEC”
# internationalizarea Universitatii ”Alecu Russo”,
# proiectul ”NORD-EXPO”.
# Sprijinirea administrației Zonei Economice Libere Bălți în atragerea unor investitori strategici noi în sub-zona nr. 3 (120 hectare terenuri libere, dotate cu infrastructură tehnico-edilitară), pentru crearea a cel puțin 3,000 locuri noi de muncă
Vorbim despre un portofoliu de peste 150 milioane euro. Nu este putin. Si nici nu este foarte mult. Dar marea problema este ca acest portofoliu inca ramane, in buna parte, de realizat.
Poate aici ar trebui facut pasul urmator: portofoliul investitional pentru Balti sa fie integrat mai bine in agenda de integrare europeana si in logica ”Growth Plan” pentru Moldova. Nu ca o lista locala de proiecte, ci ca un pachet national de convergenta regionala, competitivitate economica si conectare a Nordului la economia europeana.
Aici este miza dezvoltarii regionale:
Balti nu are nevoie doar de statut, ci de investitii executate, proiecte duse pana la capat si o politica nationala coerenta de consolidare a Nordului.
Fara o interventie deliberata, modelul monopolar — o tara cu un singur oras dominant — se auto-perpetueaza. Capitala atrage in continuare oameni, firme, profit, institutii si decizii, iar restul tarii ramane intr-o pozitie secundara.
In opinia mea, daca vrem sa contrabalansam Chisinaul, trebuie sa incepem cu Balti.
Nu declarativ, ci prin politici economice reale: infrastructura, conectivitate, universitate, industrie, aeroport, zona economica libera, servicii publice regionale si atragere de companii.
Moldova nu poate creste sanatos pe un singur motor. Iar dezvoltarea regionala serioasa incepe cu transformarea Baltiului din ”al doilea oras al tarii” in al doilea pol economic real al Moldovei.

Chisinaul nu se mai extinde - Chisinaul ”se redistribuie”.
In ultimul deceniu, Chisinau a crescut aproape inert: +2,8%. În același timp, suburbiile au devenit adevărata zonă de creștere: Tohatin +63,9%, Durlesti +61,6%, Bubuieci +43%, Stauceni +33,2%, Sangera +30,4%.
Nu este doar demografie. Este schimbare de centru de greutate.
În 2014, suburbiile municipiului aveau circa 120 mii locuitori. În 2024 - peste 150 mii. Aproape +30 mii oameni (asta de parcă am fi adus un Orhei și jumătate de Ungheni în coasta Chisinaului!). Ceea ce inseamnă ca o parte tot mai mare din Chisinaul real se muta spre margini.
Dar aceasta crestere vine cu o presiune enorma: ambuteiaje zilnice la intrarile si iesierile din Chisinau + dezechilibrarea suburbiilor: transport public insuficient, lipsa de locuri in gradinite și scoli, rețele suprasolicitate, spatii verzi tot mai putine și dezvoltări imobiliare care avansează mai repede decât infrastructura.
De aceea, intrebarea nu este daca Chisinaul creste.
Întrebarea este dacă il planificăm și dezvoltam inclusiv acolo unde creste cu adevarat.

In multe localitati din Republica Moldova, economia nu functioneaza ca un ecosistem de companii. Functioneaza, practic, in jurul unui singur agent economic.
Acest model apare in cel putin TREI FORME DISTINCTE:
I. ”COMPANY-VILLAGE” INDUSTRIALE SI LOGISTICE
La Gura Cainarului, ”Rusnac-MoldAqua” concentreaza 96% din salariati si 96% din cifra de afaceri locala.
La Floreni, complexul avicol asigura peste o mie de locuri de munca si aproape 90% din economia localitatii.
La Giurgiulesti, activitatea portuara genereaza 85% din cifra de afaceri.
In asemenea cazuri, compania nu este doar un actor economic. Ea este, practic, economia locala.
II. "SATE VINICOLE" - ECONOMII CONSTRUITE IN JURUL CRAMEI
La Purcari, vinaria genereaza 88% din cifra de afaceri locala. La Cazaclia — 85%, iar la Salcuta — peste 70%.
Crama este simultan producator, exportator, angajator, cumparator de materie prima si principal generator de venituri pentru comunitate.
III. SATE ”POST-KOLHOZNICE”
In unele localitati, vechea economie colectiva a fost inlocuita de o singura intreprindere agricola mare.
La Cealic, compania-ancora concentreaza 95% din salariati si 99,4% din cifra de afaceri locala. La Batir, dependenta este aproape identica.
Aceste companii sunt adevarati campioni locali. Ele sustin locurile de munca, veniturile familiilor, micile afaceri si stabilitatea comunitatii.
Dar concentrarea creeaza si o vulnerabilitate majora.
Cand compania creste, localitatea avanseaza. Cand pierde o piata, reduce productia sau intra in dificultate, socul se transmite imediat asupra angajatilor, antreprenorilor si bugetului local.
ACESTE LOCALITATI AU NEVOIE DE O POLITICA ECONOMICA DIFERITA.
Nu de slabirea companiei-ancora. Din contra — de valorificarea ei mai inteligenta.
In jurul primului campion trebuie dezvoltate firme furnizoare, servicii, procesare, logistica, competente si noi investitori.
Primul motor exista deja.
Miza este transformarea lui intr-un nucleu economic in jurul caruia sa apara al doilea, al treilea si al zecelea business.
Aceasta este logica dezvoltarii economice locale moderne: nu doar o companie mare, ci un intreg cluster construit in jurul ei.

Dintre toate suburbiile Chișinăului, Stăuceni este astăzi campionul economic absolut, economia sa locală depășind pragul psihologic de jumatate de miliard de euro.
Intre 2019 și 2024:
# cifra de afaceri a economiei locale a crescut cu 142%;
# numărul salariaților din economia locală - cu 38%.
În doar cinci ani, economia locală a creat net circa 1,4 mii locuri noi de munca
Astăzi, Stăuceni generează aproximativ 1 MILION DE LEI CIFRĂ DE AFACERI PE LOCUITOR - de aproape 6 ori peste media suburbiilor Chișinăului.
Dar performanța reală este structura creșterii mărimii economiei locale (cifrei de afaceri agregate):
# 57% a venit din extinderea companiilor deja prezente: METRO Cash & Carry, FPC "Rogob" (procesarea cărnii), "Maestro-Nut" (procesarea nucilor) și "Bioprotect" (inputuri agricole).
# 24% a venit de 55 INVESTITORI ATRAȘI DIN ALTE LOCALITĂȚI DIN MOLDOVA, ale căror companii au adus 779 de locuri de muncă.
# 20% a fost generat de 233 de firme noi, create după 2019, care au adăugat alte 544 de locuri de muncă.
Aceasta înseamnă că Stăuceni nu a crescut printr-un simplu "efect de adresă".
A crescut în primul rând prin companii existente care s-au extins, investitori noi și un val antreprenorial puternic.
CUM SE EXPLICĂ CREȘTREA ECONOMICĂ A STĂUCENIULUI?
Localitatea a reusit sa valorifice trei avantaje competitive:
# localizarea strategica la intersectia coridoarelor economice trans-nationale NORD-SUD si EST-VEST
# terenuri disponibile pentru investiții
# un context administrativ favorabil businessului
Aparent, Stauceniul a ajutat (sau cel puțin nu a încurcat) campionii locali să crească, a atras business nou și a transformat terenurile în investiții productive și locuri de muncă.
Aceasta este diferența dintre o suburbie rezidențială și un POL ECONOMIC METROPOLITAN.
LECTIA ESTE SIMPLA: geografia devine avantaj economic doar atunci când localitatea reuseste sa o transforme în infrastructură, predictibilitate și spațiu real pentru business.

In utlima perioada, industria usoara a Republicii Moldova a pierdut peste 8 mii locuri de munca.
Practic, fiecare al treilea loc de munca din confectii, textile, piele si incaltaminte a disparut.
Nu este doar declinul unor companii. Este epuizarea unui model economic bazat pe fabrici mari, salarii mici si comenzi externe in regim lohn.
# Fabrica "Zorile" a fost inchisa si productia lichidata.
# Fabrica "Covoare-Ungheni" a ajuns in insolvabilitate.
# Fabrica "Floare - Carpet" este in proces de inchidere.
# Fabrica "Artima" a fost inchisa
# Fabrica "Ionel" este in declin
# Fabrica "Tricon" este in declin
# Gigantul "Lear Corporation" din Ungheni a "taiat" peste 750 de locuri de munca.
Intr-o tara cu deficit de forta de munca si costuri salariale in crestere, avantajul construit aproape exclusiv pe munca ieftina nu mai poate sustine sectorul.
Dar industria usoara nu dispare. Se reconstruieste pe o alta baza.
Numarul intreprinderilor a crescut de la 680 la 736. Au aparut sau au fost relansate 248 de firme, care au creat peste 2 mii de locuri de munca.
"Molltex Group" din Balti a ajuns la 798 de salariati. "Trox BR" a creat 338 de locuri de munca la Briceni. Iar "Bautex Composites" din Straseni arata poate cel mai clar noua directie: materiale si tesaturi din fibra de sticla pentru piata europeana, in urma unei investitii de milioane de euro.
Aceasta este schimbarea reala: de la lohn si productie intensiva in forta de munca spre tehnologie, specializare si produse cu valoare adaugata mai mare.
Problema este viteza...
Principalii lideri ai noii generatii au creat aproximativ 1,350 de locuri de munca. Doar reducerea de la "Lear Corporation" si lichidarea "Floreana Fashion" au eliminat 1,5 mii de job-uri.
Noul model creste, dar inca prea lent pentru a compensa retragerea celui vechi.
De aceea, politica economica trebuie sa accelereze tranzitia: recalificare conectata la locuri de munca reale, sprijin pentru companiile care investesc si cresc, dezvoltarea textilelor tehnice si portofolii dedicate de investitii pentru orasele care pierd angajatori industriali importanti.
Industria usoara poate ramane relevanta pentru Moldova. Dar nu concurand cu Asia prin salarii mici.
Viitorul este in productivitate, tehnologie, specializare si acces direct la pietele “gustoase”.
Transformarea deja are loc. Intrebarea este daca o vom gestiona sau, peste alti cinci ani, vom contabiliza din nou locurile de munca pierdute.

Exista un fel de sentiment straniu de "umilinta nationala" cand intram intr-un supermarket - de la Linella pana la Kaufland - si vedem tot mai multe lactate de import si tot mai putine autohtone.
Sau cand comandam un cappuccino in Chisinau si observam ca laptele folosit este de import in >99,9% din cazuri.
Totusi, aceasta nu trebuie sa devina motiv de FURIE. Trebuie sa devina motiv de ACTIUNE.
Iar daca urmatorul prim-ministru al republicii va pune (asa cum a declarat) dezvoltarea economica in centrul guvernarii, sectorul lactatelor ar putea sa fie pe lista de prioritati.
Nu din frustare. Dar din oportunitate - pentru obtinerea unor ”victorii rapide”. Pentru ca ar exista un impact - pe tot lantul valoric - pe teritoriul intregii republici: ferme, furaje, colectare, procesare, ambalaje, logistica si retail.
MOLDOVA NU PIERDE PIATA LACTATELOR PENTRU CA NU MAI ARE FABRICI. O PIERDE PENTRU CA NU MAI PRODUCE SUFICIENT LAPTE LOCAL, COMPETITIV SI PREDICTIBIL.
Paradoxul este ca fabricile noastre chiar rezista, trecand prin trasnformari majore.
Intre 2019 si 2024, procesarea lactatelor si inghetatei a pierdut >1,1 mii de salariati. In acelasi timp, cifra de afaceri a sectorului a crescut de la 3,2 la 4,6 miliarde lei, iar profitul net a urcat de la 30 la 155 mln lei.
2024 vs 2019: MAI PUTINI SALARIATI, CIFRE DE AFACERI MAI MARI SI RENTABILITATE MAI INALTA!
Industria moldoveneasca de lactate nu a disparut. S-a concentrate si s-a schimbat.
Totodata, astazi, lactatele moldovenesti stau pe 6 PILONI INDUSTRIALI: "JLC", "Incomlac", "Lapmol", "Sandriliona", "Lactis" si "Fabrica de Brinzeturi din Soroca”.
Impreuna, aceste 6 FABRICI concentreaza aproximativ 85% DIN CIFRA DE AFACERI A SECTORULUI. Aceasta este forta industriei, dar si vulnerabilitatea ei: cand tot sectorul sta pe 6 piloni, fiecare pilon devine o chestiune de interes economic national.
Adevarata problema este insa la ferme.
In 2024, productia de lapte de vaca a fost de <250 mii tone – un minim istoric. Numarul de vaci (circa 60 mii vaci si doar 15% in ferme) – un alt minim istoric.
Respectiv: MOLDOVA NU ARE O CRIZA A FABRICILOR DE LACTATE. ARE O CRIZA A LAPTELUI LOCAL.
De aceea, lupta nu poate fi castigata doar la vama sau pe raft (asa cum propune multa lume - prin taxe de import si reglementari pt supermarketete).
Se castiga pe lantul valoric: ferme – furaje – colectare – racire – procesare – brand – distributie.
Aici ar trebui sa inceapa o reforma economica pro-activa: CLUSTERIZARE ECONOMICA FUNCTIONALA intre fabrici, ferme, producatori de furaje, cooperative, banci, AIPA, Institutul National de Cercetari Aplicative in Agricultura si Medicina Veterinara, ambalatori, retail, etc.
Si tot acest efort colectiv – SUB PATRONAJUL STATULUI (MINISTERULUI) – pentru ca altfel nu se va putea.
Obiectivul realist: readucerea productiei locale % la cel putin 70% din consum in urmatorii cinci ani, cee ace ar insemna inlocuirea unor importuri de minimum 40 mln Euro anual.

Ne-am deprins sa vorbim despre industria automotive ca despre una dintre cele mai importante povesti de succes economic ale republicii.
Fabrici mari la Balti, Orhei, Ungheni, Cahul, Causeni si Chisinau. Peste 12 mii de salariati. Aproape 9 miliarde lei cifra de afaceri. Componente produse in Moldova pentru Volkswagen, BMW, Audi, Porsche, Mercedes, Tesla si alte marci internationale.
Acum, insa, privim cu ingrijorare la turbulentele din industria auto europeana (in primul rand din Germania) si ne intrebam daca si cand va fi afectata Moldova.
Pentru ca vechiul model regional automotive incepe sa se epuizeze. Industria auto germana isi reduce costurile, accelereaza electrificarea si automatizarea si isi revede reteaua de furnizori. Inclusiv si in Bulgaria, Serbia, Bosnia, Slovacia si Romania, avem fabrici - furnizori de componente pentru industria auto din Germania - care se inchid sau isi reduc numarul de angajati.
Modelul bazat pe ”maini ieftine aproape de Germania” devine tot mai greu de sustinut. Marocul, Tunisia si Egiptul sunt mai ieftine. Automatizarea reduce numarul operatorilor necesari. Iar vehiculele electrice cer alte componente, tehnologii si competente.
Trebuie sa recunoastem ca MOLDOVA ESTE DEJA AFECTATA:
# "Fujikura", care avea peste 2 mii de salariati, si-a inchis productia dupa finalizarea programelor existente, fara sa primeasca proiecte noi.
# “Coroplast” din Causeni a urmat o traiectorie similara – a inchis productia din Moldova .
# "Lear Corporation" din Ungheni a concediat peste 800 de salariati.
# "Draexlmaier" a taiat deja peste 750 de locuri de munca.
# ”Introscop” - a inchis fabrica si concediat peste 1 mie de salariati.
Evident, Moldova nu ar trebui sa stea linistita. Pentru ca numai in anul 2024, numarul de angajati din sector s-a redus de la aproape 13,5 mii la circa 12,3 persoane. Aproape 1,2 mii de locuri de munca au disparut.
Totodata, pentru clientii finali, Moldova a devenit o ”zona de risc” (inclusive din cauza razboiului din Ucraina). Asta Inseamna ca salariile competitive, facilitatile fiscale si halele disponibile nu mai sunt suficiente.
Trebuie de mentionat si ca sectorul automotive din Moldova are si o vulnerabilitate structurala majora. Aproximativ 75% din profitul sectorului este generat de o singura companie — "GG Cables & Wires" din Balti. Iar 4 companii ("GG Cables", "Sumitomo", "Draexlmaier" si "Lear") concentreaza circa 95% din cifra de afaceri a intregii industrii automotive a republicii.
Totodata, o parte decisiva a rezilientei actuale se datoreaza investitiei "SE Bordnetze/Sumitomo" din Orhei, care a crescut de la zero la peste 3,300 de salariati. Fara aceasta investitie japoneza, declinul sectorului ar fi fost deja mult mai vizibil.
Automotive a devenit mult mai fragil decat credeam. Fabricile moldovenesti executa, de regula, contracte pentru anumite componente si modele auto, pe perioade determinate. Cand programul ajunge la final, fabrica trebuie sa castige urmatorul proiect. Daca nu il castiga, poate ramane fara produs. Aceasta este lectia cazurilor "Fujikura" si ”Coroplast”.
Daca viitorul Prim-ministru doreste ca dezvoltarea economica sa devina intr-adevar prioritatea nr. 1, industria automotive va trebui sa primeasca mult mai multa atentie. Nu printr-o noua strategie generala sau prin sedinte protocolare. Este nevoie de o relatie de lucru directa cu grupurile care controleaza aproape intreaga industrie.
Daca se doresc rezultate economice vizibile, automotive este unul dintre dosarele pe care va trebui sa le urmareasca personal si sa le tina sub control strategic.
Pentru fiecare fabrica importanta Guvernul (Ministerul Economiei) trebuie sa cunoasca in detaliu si sa monitorizeze ce produce, pentru cine produce, cand se incheie programul actual si ce proiect il poate inlocui.
Semnalele trebuie analizate inaintea crizelor, nu explicate dupa.

Orheiul Vechi (Primaria Trebujeni - cu satele Trebujeni, Butuceni si Morovaia) este, probabil, cel mai bun caz din Moldova in care putem vedea ce se intampla atunci cand turismul rural chiar devine economie locala.
Am analizat evolutia comunei din 2019, ultimul an inaintea pandemiei, pana in 2024-2025.
Perioada conteaza. Inchiderea granitelor din 2020 nu a creat turismul rural, dar a fost probabil cel mai puternic accelerator al cererii interne. Moldovenii au inceput sa descopere pensiunile, vinariile si satele propriei republici.
Concluzia analizei este una puternica: estimam ca turismul reprezinta astazi 40-45% din economia comunei Trebujeni, atat ca cifra de afaceri, cat si ca locuri de munca.
Vorbim de minimum 110-120 de locuri de munca, inclusiv oameni recrutati deja din localitatile vecine. Probabil nicio alta economie locala din Moldova nu a fost schimbata atat de profund de turism.
CE A ADUS TURISMUL PENTRU TREBUJENI:
In primul rand, turismul nu a crescut doar pensiunile. A creat piata pentru produse alimentare, vin, constructii, curatenie, ghidaj, mestesuguri si experiente. Pentru un mic producator, piata nu mai este neaparat la Chisinau. Poate fi la cateva sute de metri, in bucataria unei pensiuni sau …. in torba unui turist.
In 2019, comuna nu avea nicio firma de constructii in datele analizate. Astazi are doua. Nu este o coincidenta. Este efectul pensiunilor, restaurarilor si investitiilor in infrastructura.
Turismul nu dezvolta doar cazarea. Creeaza o piata in jurul ei.
Mai important, capitalul a ramas in mare parte in comuna. Afacerile au fost construite predominant de familii locale (sau familii de “venetici naturalizati”), inclusiv de generatia urmatoare. Banii au fost reinvestiti in extinderi, gastronomie, glamping si turism activ.
Turismul a produs si un efect public vizibil. Bugetul comunei a crescut de la 2,7 la 7,9 mln lei, impozitul pe salarii s-a multiplicat de peste cinci ori, iar brandul Orheiului Vechi a atras aproximativ 30 mln lei pentru patrimoniul si infrastructura zonei.
Deci da: turismul livreaza. Creste economia, creeaza locuri de munca, atrage investitii si pune in miscare activitati care, altfel, probabil nu ar fi aparut.
CE NU A REUSIT INCA TURISMUL PENTRU TREBUJENI:
In deceniul dezvoltarii turistice, comuna a pierdut aproximativ un sfert din populatie.
Butuceni - satul prezent pe aproape toate materialele de promovare ale Moldovei - mai are doar circa 180 de locuitori permanenti.
Turismul a creat venituri si probabil a incetinit depopularea. Dar nu a inversat-o. Iar faptul ca pensiunile recruteaza deja din alte sate arata o problema pe care putini o discuta: urmatoarea limita a destinatiei s-ar putea sa nu fie lipsa turistilor, ci lipsa oamenilor.
TURISMUL NU A SALVAT INCA COMUNA: Nici bugetul local nu capteaza proportional valoarea produsa. Biletele rezervatiei intra in circuitul Trezoreriei de Stat, TVA-ul merge la bugetul de stat, iar primariei ii raman taxele locale si responsabilitatea pentru drumuri, parcari, deseuri, apa si canalizare.
Aproximativ 60% din bugetul comunei continua sa provina din transferuri.
Exista si o limita administrativa. In 2025, primaria a valorificat doar 24,6% din transferurile capitale disponibile.
Cu alte cuvinte, poti avea pensiuni premium si, in acelasi timp, infrastructura publica vulnerabila. Cresterea privata nu face automat primaria mai puternica.
Problema se vede chiar in planificare. In Strategia de Dezvoltare Locala 2020-2024, niciunul dintre cele 13 proiecte prioritare nu viza direct turismul. Iar dintre cele 25 de intrebari adresate cetatenilor, niciuna nu era despre economia destinatiei.
Aici, PARALELA CU SATUL VISCRI (JUDETUL BRASOV, ROAMANIA) - un fel de "ORHEIUL VECHI AL ROMANIEI" - merita studiata in detaliu...
Viscri este tot un sat mic, cu patrimoniu exceptional si aproximativ 40 de mii de vizitatori anual. Diferenta nu a facut-o doar statutul UNESCO. O fundatie comunitara a abodat turismul rural ca pe un singur proiect: patrimoniu, gazde, mestesugari, produse locale, acces auto si infrastructura, infrastructura publica si utilitati. Rezultatul: 10 pensiuni deschise de localnici, 125 de femei integrate in activitati economice de tip “cooperativa”, parcare la intrarea in sat (gestinata de APL) si acces auto controlat.
La Viscri, institutia comunitara a crescut odata cu produsul turistic. La Orheiul Vechi, produsul turistic a crescut mai repede decat institutia care trebuie sa-l gestioneze.
Aici este, de fapt, veriga lipsa. Orheiul Vechi are deja brand, patrimoniu, antreprenori, cazare, gastronomie si vizitatori. Nu mai are nevoie sa demonstreze ca produsul exista. Are nevoie de managementul destinatiei: un parteneriat real intre primarie, rezervatie, pensiuni, producatori si comunitate - pentru parcari, servicii comunale, produse locale, organizare evenimente, reguli de constructie si distribuirea turistilor spre Trebujeni si Morovaia.
Orheiul Vechi a demonstrat deja pasul unu: turismul poate ajunge la aproape jumatate dintr-o economie locala.
Pasul doi este mai greu: transformarea acestei cresteri in servicii publice, venituri pentru mai multe familii si motive pentru ca oamenii sa ramana.
Urmatorii cinci ani vor arata daca Orheiul Vechi ramane doar cea mai cunoscuta destinatie a Moldovei sau devine si primul model complet de dezvoltare locala prin turism.

In 2024-2025, am participat la evaluarea progresului in implementarea Programului National de Dezvoltare a Oraselor Poli de Crestere (Soroca, Edinet, Orhei, Ungheni, Comrat si Cahul).
Datele din infografic reflecta situatia de inceputul anului 2025.
Astazi suntem in 2026, iar intre timp au mai fost realizate investitii si, cu siguranta, au aparut progrese noi. Totusi, nu cred ca situatia generala s-a schimbat dramatic intr-un interval atat de scurt.
Evaluarea a urmarit 17 criterii minime pe care ar trebui sa le indeplineasca un oras-pol de crestere.
Comparativ cu anul 2020, situatia era urmatoarea:
# Cahul indeplinea 11 din 17 criterii, fata de 8 in 2020.
# Edinet indeplinea 6 din 17, fata de 5 in 2020.
# Orhei indeplinea 13 din 17, la fel ca in 2020.
# Soroca indeplinea 8 din 17, fata de 6 in 2020.
# Ungheni indeplinea 9 din 17, fata de 7 in 2020.
# Comrat indeplinea 7 din 17, fata de 5 in 2020.
Progresul este evident.
Dar concluzia ramane incomoda: LA INCEPUTUL ANULUI 2025, NICI UNUL DIN CELE 6 MUNICIPII NU INDEPLINEA CERINTELE MINIME PENTRU UN ORAS CU STATUT DE POL REGOONAL DE DEZVOLTARE.
Reforma administratiei locale aduce acum o provocare si mai mare.
Mai multe municipii planifica sa includa satele din jur. Multe dintre aceste sate au drumuri mai slabe, acces redus la apa si canalizare, transport public insuficient si putine oportunitati economice.
Dupa amalgamare, municipiul va deveni mai mare pe harta, dar va prelua si toate problemele de infrastructura si servicii ale satelor incluse.
Este foarte posibil ca, in noile limite administrative, niciun municipiu amalgamat sa nu mai indeplineasca nici macar standardele minime prevazute de legislatia moldoveneasca pentru un oras ca sa detina statutul de municipiu.